Psihoterapie de familie
La inceput au fost doi...Apoi, dupa un timp, au fost trei, dupa care patru...si tot asa...exponential, membrii cuplului initial au devenit membrii unei noi familii.
Familia nou formata, restransa, face parte si poarta amprenta familiei largite, adica a familiei in care s-a nascut, a crescut si s-a dezvoltat fiecare partener in parte.
***
De cele mai multe ori, intemeierea unei noi familii vine cu trairea si convingerea ca, odata asezate bazele acesteia, ne eliberam din si de familia de origini. Exista in fiecare dintre noi nevoia de a sti ca odata "plecati de acasa" vom suporta din ce in ce mai putin influentele primite in cadrul familiei in care ne-am nascut.
Fie ca simtim nevoia sa ne eliberam de un cadru prea autoritar, fie ca simtim nevoia sa fim parinti "mai buni" decat parintii nostri, fie ca vrem sa construim "familia ideala" pe care si la care am visat inca de pe vremea cand eram mici, aceasta nevoie uneori constienta alteori mai putin constientizata, pe de o parte de schimbare, pe de alta parte, de a lasa in urma anumite parti din experientele traite in famlia de origini, sta la baza constituirii propriei familii.
***
In cadrul noii familii fiecare partener poarta si aduce cu el amprenta si urmele lasate de experientele personale traite in relatiile si istoria personala de familie.
Fiecare familie in parte este purtatoarea prin membrii sai, a istoriei atat a familiei largite cat si a generatiilor care stau in spatele acesteia (parinti - bunici - strabunici - stra-strabunici).
Fiecare familie este reprezentanta mandatelor atat constiente cat mai ales inconstiente ale generatiilor din care fiecare partener face parte.
Inca de cand ne nastem, undeva in spatele nostru vegheaza si asteapta sa isi gaseasca contur real visele mai mult sau mai putin implinite ale parintilor nostri.
Odata cu nasterea noastra, renasc asteptari si vise de indeplinire a idealurilor avute de parinti, transmise de bunici, purtate de strabunicii nostri...mandate si mandatari ce ne transmit pe langa grija, atentia ori iubirea lor si tensiuni legate de noua sansa de atingere a unor teluri personale care, insa, pot sa nu aiba nici o legatura cu ceea ce simtim, gandim, ne dorim sa facem, realizam, devenim noi insine.
***
Psihoterapia de familie se adreseaza intregii familii si relatiilor de familie pentru intelegerea perturbarilor care apar intre membrii acesteia in situatii sensibile precum:
- travaliul de separare in situatii de separare sau / si divort
- tensiuni legate de separarea fratilor in situatii de separare al parintilor
- tensiuni legate de ramanarea copilului/copiilor la unul din parinti in situatii de divort al parintilor
- decesul unui membru al familiei, pierdere care afecteaza psihologic pe toti membrii familiei, indiferent de varsta ori relatia avuta cu persoana respectiva
- travaliul de doliu purtat de parintii care si-au pierdut un parinte sau ambii parinti
- dificultati de comunicare intre membrii familiei: parinti - copii; parinti - bunici; copii - bunici;
- izolari afective si trairea sentimentului de instrainare fata de si in propria familie
- excluderea afectiva a unuia sau mai multor membrii ai familiei
Psihoterapia de familie are ca obiective, printre altele::
- intelegerea dinamicii relatiilor dintre membrii familiei
- intelegerea modalitatilor actuale de comunicare si dobandirea unor maniere noi de abordare a comunicarii intre membrii familiei
- intelegerea dinamicii rolurilor pe care le are fiecare membru
- intelegerea tensiunilor si conflictelor la nivel afectiv care distorsioneaza si ingreuneaza, atat comunicarea verbala de transmitere a mesajelor, cat si comunicarea non-verbala (afectiva) de exprimare a emotiilor, sentimentelor si trairilor in cadrul familiei
- dobandirea capacitatii de comunicare deschisa la nivel afectiv in relatiile dintre generatiile familiei
- apropierea distantei afective si mentale dintre generatiile membrilor familiei
- activarea si dezvoltarea capacitatii empatice pentru fiecare membru
- activarea si dezvoltarea spontaneitatii si creativitatii, atat pentru regasirea unui spatiu comun de preocupari cat si pentru descoperirea unor noi spatii de interes comun intregii familii
CONSILIERE PSIHOLOGICA & PSIHOTERPIE PENTRU PARINTI SI COPII / ADOLESCENTI
Reprezinta o parte integranta a psihoterapiei de familie, adresandu-se specific dinamcii relatiei parinte - copil, urmarind intelegerea dinamicii interactiunii si relationarii dintre parinte / parinti si copii.
***
Sensibilitatea in sensul de receptivitate afectiva a copiilor, conduc la preluarea de catre acestia atat a starilor de bine familial cat si a starilor tensionate, delicate sau / si de suferinta prin care trece familia in ansamblul ei.
Astfel, simptomele pe care copii le manifesta in anumite perioade, pot indica conflicte si tensiuni interioare ale relatiei parintilor sau / si tensiunile din cadrul familiei.
Semne imediat observabile ale starilor prin care copii trec, printre altele, sunt:
- manifestarile agresive
- dificultatile de somn
- stari de tristete si retragere
- tendintele spre izolare
- refuzul scolar si refuzul socializarii
- tensiunile si distorsiunile de comunicare
- tulburarile alimentare si refuzul alimentar
1) Mediul social - scolar:
- dificultati de comunicare verbala si afectiva in relatiile sociale
- tensiuni legate de aspectele scolare in principalele etape de dezvoltare ale copilului
- conflicte legate de stari de impulsivitate, agresivitate si refuz al comunicarii atat in familie cat si in mediul social (gradinita, scoala, liceu)
- dificultati de concentrare si mentinere a atentiei pe o sarcina data
- situatii de esec scolar repetat
- situatii de instabilitate in pastrarea unei continuitati scolare (schimbarea frecventa a locuintei si mutarea dintr-un mediu scolar intr-altul)
- absenteism din cadrul relatiilor sociale si dezinteres acut fata de stabilirea unor relatii de intercomunicare cu alti copii / adolescenti
2) Mediul familial:
- dificultati de comnicare verbala si afectiva in cadrul relatiilor familiale (intre membrii familiei sau / si dificultatile copilului de a comunica cu membrii familiei)
- situatii de viata sensibile: stari de izolare in urma pierderii unui membru al familiei (bunici, parinte, frati/surori, prieten apropiat etc)
- stari de izolare si refuz al comunicarii in perioadele de separare / divort a parintilor
- retragerile afective si de comnicare din perioada pre-adolescenta si adolescenta
- revoltele afective si tensiunile prezente in perioada pre-adolescenta si adolescenta
"Copiii nu tin seama de experientele de viata ale parintilor lor, iar natiunile ignora istoria. Lectiile urate trebuie mereu reinvatate".....A. Einstein
***
"Un popor care nu isi cunoaste istoria este ca un copil care nu isi cunoaste parintii".....N.Iorga
***
Intr-un cadru restrans, fiecare familie reprezinta o micro-societate in sine: cu mentalitate proprie, cu atitudini mentale si afective specifice, cu structura si dinamica de abordare a relatiilor si interactiunii cu ceilalti. Membrii fiecarei familii pastreaza si reproduc mai mult sau mai putin constient, istoria de viata transmisa de-a lungul timpului din generatie in generatie.
Influentele isoriei de familie, transmise generational, isi pun amprenta nu doar la nivel cognitiv ci mai ales la nivel afectiv. Tensiunile, distorsiunile de comunicare si relationare care apar intre unei familii (parinti - copii; nepoti - bunici; frati - matusi s.a.m.d), momentele de separare si destramare a unei familii, precum si momentele de reunire dupa perioade de separare, pot fi tot atatea repetitii ale unor scenarii inconstiente transmise din generatie in generatie, rejucate, retraite in prezent prin descendenti.
***
Psihoterapia de familie, pe langa ceea ce am mentionat anterior, are ca scop si intelegerea a ceea ce se intampla in prezent ca amprentare si repetitie a trecutului pentru ca astfel, prezentul sa devina si sa fie trait ca prezent, trecutul sa fie redat trecutului astfel incat fiecare membru in parte si intreaga familie actuala sa poata trai in prezent indreptata spre viitor.